Timp liber

Dragă jurnalule

Încă de când eram mică am început să țin jurnale. Imi notam în fiecare zi câte ceva în el. De la prietenii cu care am ieșit afară să mă joc, până la ce am mâncat în ziua respectivă. Pe măsură ce am crescut am încput să scriu mai detaliat despre ce mi s-a întâmplat sau despre oameni. De foarte multe ori am uitat că am un jurnal și așa treceau zile sau chiar luni în care nu scriam niciun cuvânt, dar mereu mi se făcea dor de jurnalul meu și de sentimentul pe care mi-l dădea când scriam în el.

            Am început să lipesc tot felul de lucruri în jurnal. Bonuri de cumpărături, care să-mi amintească când și ce mi-am cumpărat, dar asta doar în cazul în care în acea zi ieșeam cu cineva și voiam să-mi amintesc de timpul petrecut împreună. Biletele de la concert, flyere care mi se păreau drăguțe, bilețele pe care notasem câte o replică de a unui prieten, ba chiar și o amendă. Toate acestea le-am lipit în jurnal alături de câteva cuvinte care să descrie puțin ce s-a întâmplat sau despre ce este vorba.

            Am început să notez și versuri în jurnal, versuri din melodii care mi-au plăcut foarte mult sau care m-au impresionat și de care vreau să-mi amintesc în timp. Îmi place ca de fiecare dată când încep să scriu despre altceva textul să aibe altă culoare, din când în când mai lipesc și stickere.

            Faptul că țin un jurnal mă ajută să-mi țin gândurile în ordine, mă ajută să mă eliberez de stres și mai ales mă ajută să-mi amintesc de anumite întâmplări și detalii pe care le-aș uita dacă nu le-aș pune pe hârtie. După perioadele de „pauză” în care nu am mai scris în jurnal îl deschideam din când în când la o pagină aleotorie și începeam să citesc. Mi-am dat seama că nu mi-aș mai fi amintit unele lucruri dacă la acel moment nu le notam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.