Problema cu transportul gratis al studenților
Nu știu dacă ați observat, dar ăn ultima perioadă există o discuție la scară largă pe Facebook legată de transportul feroviar gratuit al studenților. Mulți își dau cu părerea prin comentariile organizațiilor studențești și spun lucruri care mai de care! Eu ca și studentă am rămas oripilată de câtă ură a fost adusă la adresă noastră. Am fost șocată să văd că atât de mulți oameni efectiv ne urăsc și în loc să ne dorească binele (pentru că știm cu toți cât de greu este să fii student în România) ne doresc cât mai mult de rău. Pe lângă faptul că ni s-a luat dreptul la transport gratis (și o să vedeți de ce spun DREPT) am văzut o doamnă care sugera să fie tăiate și bursele că doar s-a făcut școală online nu fizică. Nici nu știu de unde să încep să spun cât de GREȘIT este acest comentariu și cât de tare ne insultă pe toți studenții.
M-am gândit zilele astea: de unde atâta urâ? De ce îți dorești ca generația actuală să sufere? Doar pentru că tu nu ai avut parte de transport gratuit sau doar pentru că ai 50% înseamnă că alții nu au dreptul de avea 100%? Dacă condițiile pe vremea ta au fost deplorabile înseamnă că studenții actuali nu au voie să aibă parte de mai bine? De ce mereu trebuie să ne uităm la cât de rău a fost în trecut în loc să ne uităm la cât de bine poate să fie în viitor? Am spus mai sus că transportul feroviar gratuit pentru studenți este un DREPT deoarece nnu călătorim în lux! Nu mergem la clasa I, iar condițiile de clasa II sunt deplorabile de cele mai multe ori. Călătoream aproape săptămânal pe ruta domiciuliu-facultate și dacă îm 10% din trenuri am întâlnit o toaletă CÂT DE CÂT curată e mult! Să nu mai vorbesc de faptul ca 170km cât aveam de călătorit până acasă îi făceam în +5 ore și cu schimbare pentru că nu exista tren direct și nu locuiesc în vreo localitate străină. De oamenii care se găsesc prin trenuri nici nu mai discutăm.
Dar na, dacă asemenea condiții sunt văzute de unii ca și lux sau, cum am mai văzut, POMANĂ (pentru că este o pomană să călătorești în căruță) înseamnă că mai avem muuuulți ani de mers înainte până să devenim o țară normală.
